1. Rezistență la temperaturi ridicate
Luând fluoroplasticele (PTFE, FEP, PVDF, ETFE, PFA) ca exemplu, temperatura lor maximă de funcționare poate atinge 260℃, cu o limită de temperatură scăzută peste -18℃.
Convențional conducte de plastic (cum ar fi PPR și PVC) poate fi utilizat stabil pentru o perioadă lungă de timp sub 90℃, dar înmuierea sau chiar defecțiunea va avea loc peste 95℃.
2. Duritate la temperatură scăzută
Țevile PPR mențin un anumit grad de duritate în medii cu temperatură scăzută, variind de la -20℃ la -40℃, dar sunt predispuse la fragilitate sub 5℃, necesitând selectarea țevilor specifice temperaturii scăzute sau țevilor cu pereți îngroșați.
HDPE și PE-RT funcționează bine în intervalul de la -40℃ la -20℃, potrivite pentru sistemele de încălzire sau de alimentare cu apă în regiunile reci.
3. Testare cuprinzătoare de performanță
Prin testarea țevilor într-o cameră de ciclu de temperatură joasă/înaltă (-80 ℃ până la 150 ℃) pentru indicatori precum rezistența la presiune și temperatura de distorsiune termică, poate fi verificată fiabilitatea materialului la temperaturi extreme.
Standardele din industrie cer ca conducta să rămână „nefrisantă” la -20°C și „necurgătoare” la 80°C pentru a asigura funcționarea în siguranță în medii extreme.